Blog Lifestyle

„Învățând să nu fiu oaie“

Mare grijă la femeile care citesc…suntem de neoprit.

“Învățând să nu fiu oaie” – un manifest feminin pentru oricine are nevoie de inspirație sau trece prin perioade mai grele.

Iată că după mulți ani, deși am evoluat toți și pare că e mai ușor, încă trăim în lumea lor. Și măcar de ne-am confrunta doar cu acest lucru… Totul se întâmplă la foc automat și suntem bombardate din toate colțurile de “așa trebuie să faci X lucru”, “nu este bine să faci Y chestie”, etichetarea este la ordinea zilei și ne sunt înfățisate standarde imposibil de atins. În timp, mai devreme sau mai târziu, toate aceste strategii nescrise ale societății ne fac să fim din ce în ce mai vulnerabile, mai neîncrezătoare în forțele proprii și mai sceptice în fața noilor provocări. Nu mai vorbim de situațiile amoroase toxice prin care trec mii de fete și femei, care de multe ori îți pun capac. Trăim într-o lume toxică, care ne face să ne îndoim din ce în ce mai mult de propria persoană și ne face să ne pierdem identitatea, fapt ce conduce la frustrări sau depresie.

Mălina povestește prin intermediul Alinei, protagonista romanului, că putem să trecem peste greutăți și să ne regăsim pe noi. Chiar dacă este un drum lung și nu neapărat ușor, noi, femeile, nu trebuie să ne dăm bătute și trebuie să continuăm să înflorim. Făcând referire la titlul cărții, atât în sens figurativ, cât și propriu, trebuie să ne menținem puternice și să învățăm să nu fim oi. Societatea ne impune multe tipare, dar greșeala noastră este că încercăm cu tot dinadinsul să ne încadrăm în ele. Trebuie să devenim mai mult de atât, să demonstrăm mai mult și să învingem!

Pe Mălina o știu de mulți ani, suntem cunoștințe vechi. Nu am fost neapărat prietene, dar este dovada clară că inspirația poate veni din colțuri nebănuite. Îi urmăream cu drag blogul și îmi plăcea foarte tare stilul ei de a scrie. Eram clasa a VI-a cred, atunci când i-am citit primul articol și știu că tot în acea perioadă am prins curaj să îmi deschid și eu unul. Stați liniștiți, nu mai există, spre deosebire de al ei, care a rămas relativ în aceeași notă jovială adolescentină, dar sinceră și persuasivă încă de atunci. Am prins și eu curaj să-mi aștern gândurile online, dar nu a durat prea mult timp. Asemenea ei, am avut și eu câteva perioade de pauză, mai lungi sau mai scurte, în această “carieră”, împiedicată fiind în final de mine însămi pentru că ascultam de oamenii cărora le era teamă că voi ajunge mai departe ca ei.

O vreme nu am mai auzit nimic de ea, nu prea a mai scris, am văzut că este la studii în Anglia. Nu are Instagram, dar posta rar pe Facebook câte o poză și evoluase frumos. Eu eram pe drumul meu și am reînceput toată treaba cu bloggingul. E genul acela de persoană pe care o ai în lista de prieteni și cumva chiar dacă nu vorbiți îți place să vezi că evoluează frumos și are o carieră promițătoare în față. Acum știu de ce nu a mai scris uneori pe blog, am înțeles de ce viața a dus-o peste hotare și nu pot să spun decât că m-a inspirat cu atât mai mult.

Românesc, feminist, actual. Despre încercări și eșec. Un exercițiu cultural, dar și spiritual, despre lucrurile care ar trebui să conteze în viața unei tinere la început de drum.

Acum aproximativ o lună am văzut pe Instagram o reclamă… însă nu orice reclamă. Mi-a atras atenția o copertă colorată viu, în tonuri de albastru, așa cum îmi place mie să cred – culoarea fericirii. Titlul era atractiv și îmi rămân ochii asupra numelui. Mălina. That Mălina? Am văzut că a scris o carte. WOW! O caut, descrierea sună promițător și pare stilul meu de lectură, plănuiesc să o cumpăr, dar timpul și vigilența nu au fost de partea mea. Cumva uit, dar a rămas acolo undeva pe un wishlist imaginar. Am zis că am destule cărți în bibliotecă și eu nu apuc să termin nici jumătate dintre ele.

Mai trec două săptămâni și primesc pe Facebook o invitație la evenimentul ei de lansare. I guess it was meant to be! M-am simțit mândră să fiu acolo și mândră de reușita ei. Un blog nu e suficient pentru ideile ei, mă bucur că a găsit formula completă de a-și exprima liber, fără limită de spațiu imaginară (“Dacă nu vor citi tot?”).

Am fost la eveniment, am pus mâna pe carte, mi-a semnat-o cum a știut ea mai bine și mai motivațional, am citit-o, m-am îndrăgostit.

Parcă o carte de acest fel lipsea din biblioteca mea. Omul potrivit la momentul potrivit…în acest caz, cartea potrivită. Și nu regret niciun leu plătit și nicio oră petrecută citind.

Eram în stare să o devorez în cel mult două zile, dar responsabilitățile veneau năvală și mi-a luat ceva mai mult. Am vrut să îi acord toată atenția mea și am savurat fiecare pagină din plin. A fost răgazul meu după o zi lungă sau motivația de care aveam nevoie când trebuia să-mi adun toată ambiția de a merge mai departe în perioada aceasta stresantă, așa cum o descrie de altfel și Mălina.

V-am promis zilele trecute în articolul despre campania celor de la Intersport, #WOMANISM, că voi reveni cu un exemplu inspirațional pentru voi, here it is! V-am  povestit despre Mălina, cum m-a inspirat să-mi deschid primul blog și cum această carte mă va ajuta să fac din ce în ce mai multe lucruri, pentru a muta Carpații din loc.

Cartea aceasta, la rândul ei un manifest, este menită să vă inspire și să vă dea curaj.

Această carte este, dacă vreți, un ghid de adaptare la societatea modernă. Abordează tematica relațiilor amoroase, a prejudecăților, problematica depresiei și multe altele. Stilul unic, plin de referințe culturale, ironii și umor m-au cucerit și au plasat cartea Mălinei în topul preferințelor mele. Este o carte care se citește extrem de ușor, dar care îți dă de gândit încă vreo două-trei zile după ce o termini. M-a fascinat cu atât mai mult știind că este inspirată din fapte reale. Am încercat să o citesc obiectiv, ca și când n-aș fi cunoscut-o niciodată pe Mălina. Acum sunt sigură că o cunosc mult mai bine, cartea ei fiind o invitație în lumea gândurilor ei, o deschidere autentică a personalității și trăirilor ei către lumea întreagă. Cine vrea să primească acest mesaj, evident. Nu este pentru toată lumea și cu siguranță îți va determina câteva revelații pe care inițial tindem să le negăm, tocmai fiind atât de reale. M-a captivat felul în care este scrisă cartea. Concluzionând, o recomand cu dragă inimă. Chit că treceți prin perioade mai dificile sau nu, îți schimbă puțin perspectiva de a vedea lucrurile.

Puteți comanda cartea Mălinei online, de pe Elefant , Smart Publishing  sau pe Libris. Credeți-mă, nu veți regreta achiziția!

Dacă nu v-am convins încă, vă las câteva dintre citatele mele favorite.

O carte care așteaptă pe noptieră după o zi prea lungă, o despărțire, poate într-o perioadă mai dificilă din viață sau orice impas prin care treci, atunci când te simți pierdută și nu știi încotro să o apuci.

O carte pe care o oferi când admiri pe cineva și pe care o primești când ești apreciat.

O carte pentru domnișoarele și doamnele ambițioase care nu se mulțumesc cu puțin, care visează cât mai sus și care obțin întotdeauna ce își doresc.

O carte dedicată tinerelor și femeilor puternice, care zi de zi mută munții din loc, și care mai merită un răgaz de la haosul cotidian.

O carte pentru cele care au ochi pentru frumos și care citesc.

Ați observat că adesea femeile care realizează ceva sunt, întâi de toate, descrise și prezentate prin referire la rolul lor de soție? Primul portret al doamnei A. ironizează obiceiul asta, prin absurdul definirii ei de cinci ori, și nu doar o dată, ca soție.
În cartea ‘Învățând să nu fiu oaie’, adresez multe alte lucruri pe care nu le conștientizăm, dar care ne afectează în fapt, într-un exercițiu ‘protofeminist’ ‘mioritic’ în sens literar, propunând un manifest feminist strecurat în rândurile unui roman oarecum de dragoste…
Mălina Amortoaie
La dietă ca să fii frumoasă?
1. Dieta este adesea o formă de auto-agresiune care nu are nimic în comun cu un stil de viață sănătos.
2. În loc să ții dietă, ține-te de tine și ai grijă cu ce stereotipuri și prejudecăți te ‘hrănești’ și pentru cine o faci.
Nu mai bine începi să ai încredere în totalitatea calităților tale, ca om ce-i mai mult decât carne și-o sumă de kilograme, în locul tiparelor lor?
Nu de alta, dar decât să te străduiești atât să devii pe placul lor în lumea lor, mai bine îți direcționezi atenția să schimbi lumea lor și să o faci să devină a ta: o lume în care, spre exemplu, nu promovezi dieta cu supă de varză și un măr pe zi ca ceva normal, iar încrederea de sine a femeilor și valoarea lor nu e dată de apartența la diferite norme estetice.
În ‘Învățând să nu fiu oaie’, deschid curentul ‘protofeminismului’ ‘mioritic’ în sens literar, printr-un manifest feminist ascuns în rândurile unui roman oarecum de dragoste…
Adresez diferite probleme pe care nu le conștientizăm, date doar prin apartenența la genul feminin, și propun un exercițiu cultural, dar și spiritual, despre lucrurile care ar trebui să conteze în viața unei femei în România secolului 21.
PS: Eu sunt Mălina, am 22 de ani, și de la blogul meu de adolescentă, concursuri de literatură și articole în Dilema Veche, am ajuns să scriu primul meu roman, prin care încerc să schimb niște paradigme toxice prin care privim lumea
Mălina Amortoaie
Poate fi vorba despre facultate, carieră, sau orice ambiție de a ta care îi scoate insecuritățile proprii la iveală. Prin astfel de dominare și critică inflexibilă, îți distruge încrederea în tine însăți și în sentimentul propriei valori.
Cea mare parte a victimelor nici realizează că sunt supuse unui abuz emoțional, mai ales atunci când acesta vine din partea celui pe care-l iubesc și în care au încredere. De obicei, scuzele pentru astfel de comportament vin din partea victimei care înțelege și iartă: ‘Așa e el, mai orgolios.’ . ‘Trebuie să văd cum să îl iau, e așa mai dificil…’.  Nu, el nu e un caz special, ‘mai dificil’. Ca el, sunt mulți alții.
Despre cum am învățat să recunosc când gelozia devine abuz emoțional.
Și multe altele, despre care nu vorbim suficient, tratate curajos în ‘Învățând să nu fiu oaie’,
Mălina Amortoaie
Despre răutatea dintre femei
Emil Cioran spunea: ‘Nu prețuiesc o carte decât prin tulburarea pe care o toarnă în mine’. O astfel de carte mi-am propus să scriu și eu, dar care să agite credințele genului feminin în România. În procesul acesta, m-am așteptat așadar la reacții deopotrivă pozitive și negative, căci unii îmbrățișăm idei noi mai ușor, alții mai greu, iar alții deloc.
Nimănui nu îi place să fie criticat, cu siguranță, însă mă deranjează un anumit tip de critică, venind de la unele femei, special către alte femei, din motivele competiției insuflate în noi. Mentalitatea toxică la care mă refer este simplă: trebuie să lovim în cealaltă ca noi să ne ridicăm. Pe șleau, ‘aia-i curvă’, ‘aia-i proastă’, ‘aia se îmbracă cu…’, ‘aia merge la…’ etc., pe când noi, prin criticarea ei, atingem statusul opusului.
Răutatea dintre femei este frica rezultată din parcursul competiției dintre noi. În dorința de a fi superioare celorlalte, și a le arăta ‘lor’ ce putem (unde ‘lor’ sunt ‘ei’, nu ‘ele’), încercăm să ne individualizăm și separăm de celelalte care, în ceea ce fac, se desprind de valorile cu care am crescut: trebuie să fim cu toate fete ‘perfecte’: ’bune’, ‘modeste’, ‘cuminți’, ‘devreme acasă’, ‘gospodine’, campioane în patul partenerului dar dacă se poate virgine.
În loc să le găsim defecte celorlate femei care încearcă să iasă din paradigma asta, să le negăm, respingem și izolăm, ideal ar fi să reflectăm puțin asupra valorilor misoginiste și patriarhale preluate de noi înșine din mediul în care am crescut.
Răutatea dintre femei nu își găsește nicăieri în altă parte substratul decât în această competiție ridicolă (cine este cea mai inteligentă, cea mai frumoasă, cea mai cea!), care în fapt nu este absolut deloc necesară.
Nu ar trebui să uităm că suntem în aceeași echipă, chiar dacă avem roluri și obiective diferite.
Pentru că fetele ,,cuminți” nu sunt genul care să iasă în club (mă rog, orișiunde mai ,,promiscuu”) sau care să își exprime sexualitatea.
Și multe altele, tratate curajos în ‘Învățând să nu fiu oaie’
,Învățând să fiu oaie” este romanul meu de debut, feminist și sper, educativ în această direcție, prin care îndrăznesc să fac accesibile niște teme destul de dificile (abuzul emoțional – formă de violență domestică cauzată de anumite percepții asupra rolului femeii în societate dar și a valorilor greșite ce continuă să fie promovate – ; sexualitatea femeii într-o lume a fetelor educate să fie ‚,cuminți’’; auto agresiunea prin variate forme – de la dietă la stereotipurile cu care ne hrănim – etc), conturându-le în diferite secvențe din relațiile romantice ori de prietenie ale eroinei cu personajele care i-au influențat evoluția. 
Mălina Amortoaie

Mare grijă la femeile care citesc…suntem de neoprit.

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *