Heritage Instameet este o inițiativă care a luat amploare și își propune promovarea obiectivelor patrimoniale din România. Având în vedere situația actuală, anul acesta se mută totul online și se pune accentul pe patrimoniul individual – cine este fiecare persoană/creator în parte.
Găsiți mai multe detalii pe pagina dedicată evenimentului.
De asemenea, puteți asculta podcast-ul #CronicariDigitali aici.
Revenind la patrimoniul meu personal…
Am făcut o postare și pe Instagram de dimineață, însă m-am gândi că i-ar sta bine să aibă și locul ei pe blog. Să rămână și aici, cu mine, peste ani.
https://www.instagram.com/p/B__762npsXb/
Nu compar textul meu cu “Letopisețul Țării Moldovei”, “Cronica pictată de la Viena” sau “Descriptio Moldaviae” dar sper ca acest demers să vă stârnească o emoție, un gând, o nostalgie şi să vă ajute să pătrundeți puțin, chiar şi virtual, în universul meu.
Eu cred cu tărie că încă mai există cronicari, doar că suntem toți metamorfozați în era digitală, care ne acaparează tot timpul. Noi toți, intenționat sau nu, contribuim la monografia epocii contemporane prin fiecare gând sau imagine pe care alegem să o împărtăşim lumii.
Azi vreau să mă alătur şi eu inițiativei #cronicaridigitali şi să vă povestesc puțin despre “patrimoniul” meu. Anul acesta #HeritageInstaMeet e online şi pune accentul pe cine suntem noi, fiecare invidid în parte. De strămoşi deja am învățat la şcoală.
Care este patrimoniul meu?
Sigur, amintiri şi hobby-uri am multe, dar aici sunt, zic eu, cele mai importante: badge-ul pe care l-am avut la job-ul din Work&Travel şi multe amintiri din State ‐ aventura vieții mele până acum, aparatul foto care a fost martor debutului meu timid în online şi al unor călătorii de vis, diploma de şef de promoție de la absolvirea liceului, creioanele mele colorate din adolescență – reprezintă pasiunea mea veşnică pentru creație, artă şi frumos, poza de la #DigitalDivas când am câştigat primul meu premiu (am zis să nu stric peretele totuşi căci are loc de cinste acolo).
Ah, era să uit de cel mai important obiect şi probabil, cum îmi place mie să cred, fără existența lui nu eram aici şi nu scriam pe Instagram: costumul pe care mama l-a purtat la petrecerea când l-a cunoscut pe tata. Restul…e istorie.
Cred că toate aceste “nimicuri”, lucruri mai mici sau mai mari mă definesc şi mă fac să fiu într-o oarecare măsură cea care sunt astăzi. Asta am simțit eu să includ în această poză. Puteam oricând să adaug piese vintage, obiecte de colecție, dar pentru mine câteva hârtiuțe şi fotografii au o imensă valoare sentimentală şi sper că v-au oferit ocazia să mă cunoaşteți aşa cum sunt.
Povestea celorlalte obiecte…
⬇️Pentru că vorbeam până mâine dacă mă apucam să fac un clip (am încercat, serios, dar depăşeam limita şi de la IG TV şi când vorbeşti din amintiri nu te lasă sufletul să tai).
Totuşi, pentru că aş vrea să rămân în tema acestei provocări (cronicarii scriau, nu se filmau), las aici continuarea poveştii obiectelor dragi mie.⬇️
*Ziarul Seattle Times: luat în 2018 dintr-un Starbucks Reserve la finalul unei excursii geniale de o săptămână. Este oraşul în care am avut primul contact cu SUA, fiind locul în care am aterizat atât în 2017 cât şi în 2018 când am fost plecată cu Work&Travel. Unul dintre oraşele mele favorite cu siguranță.
*Cărți poştale de la Izaak Walton Inn pe care le-am trimis familiei cât am fost plecată. Una dintre ele are un timbru cu eclipsa – am văzut pentru prima dată o eclipsă de soare live şi nu ştiu dacă voi mai avea ocazia. Un moment cu totul inedit.
*Biletul de la piesa mea de teatru favorită – “Steaua fără nume”, o piesă dragă care m-a atins foarte tare. Am văzut-o prima dată la Tg. Mureş când participam la Olimpiada Națională de Limba şi Literatura Română din a XI-a. Au urmat şi alte amintiri frumoase în legătură cu această piesă, dar asta poate într-o altă postare.
*Biletul de avion LA-NY, globul cu NYC – oraşe pe străzile cărora îmi doream să bântui de mică. Sometimes your childhood dreams come true.
*Creioanele colorate sunt dintr-un set pe care mi l-am dorit foarte tare când eram mai mică şi care mi-a fost alături la multe “opere”. Marchează latura mea creativă şi apetitul pentru artă, desen, culori.
*Aparatul foto Sony – cumpărat 100% din banii câştigați de mine. L-am cumpărat după prima vară de W&T din NY şi am umblat după el o zi întreagă, prin tot oraşul, pe la B&H/BestBuy să îl prind pe stoc. Că nu m-am organizat din timp nu de alta şi eram presată de timp că în câteva zile zburam spre România. M-a ajutat să experimentez mai mult pasiunea mea pentru fotografie şi m-a propulsat unde sunt azi. Încă e perfect funcțional şi îl mai folosesc ocazional. Îl iubesc.
Mai avem…
*Upgrade-ul – obiectivul de la Canon. M-a ajutat să creez printre cele mai faine cadre ale mele. Mi-am luat un DSLR între timp. Lecția: mi s-a făcut dor de Sony că e prea greu.
*Medalia aia de carton este un cadou funny primit de la prietenele mele din liceu (ABAB – zici că eram o trupă, dar aşa s-au nimerit inițialele noastre, ce să vedeți). Mi-au făcut o surpriză super cute când trebuia să ne vedem la bibliotecă să repetăm pentru BAC, eu proaspăt întoarsă de la Naționala de Istorie din a XII-a. Imaginați-vă 3 zuze umblând prin Biblioteca Națională cu un snop de baloane încercând să fie silențioase. Lor le-a ieşit, mie nu. Nu mai puteam de şoc şi bucurie. Iubesc surprizele şi gesturile mici. Pe spate scrie “Te urâm”. Awww, încă şi eu! Mereu ne arătăm iubirea în forme unice.
*Mai e pe acolo un bilet de cash-out de 40 de cenți de la MGM din Vegas. Vă dați seama, de la celelalte “averi” pe care le-am făcut am aruncat hârtia.
Well, câştigasem de câteva ori. A fost chiar fun. O excursie de neuitat. Ne-am întâlnit acolo cu un alt prieten din State, am fost cobai la un show de magie/mentalism, am testat cele mai ciudate Cola şi am făcut shopping sa o psihopată. Am mai cumpărat un troler extra pentru că eram prea inocentă să cred că vor încăpea. Yep, here is for Vegas – another special trip.
*Stilourile – am scris cu ele la BAC şi am luat APROAPE 10. Să zicem că sunt norocoase. Macrchează pasiunea mea pentru scris. Pasiune dezvoltată în liceu cu ajutorul profei mele de română. Am o poză nice de la absolvire dar nu se vede şi mi-am dat seama abia acum că nu am mai făcut close-up.
*A rămas poza cu mama şi cu mine de la majorat. Nu are rost să spun cât îmi place poza. Şi parcă să spun că o iubesc e prea puțin. Este evident că o mare parte din ceea ce sunt acum se datorează ei.
*Cu diploma de “Şefă” a promoției 2016 a Liceului Teoretic George Călinescu din Bucurşti m-am lăudat deja. E un sentiment nice. Chiar mi-am dorit mult, dar nu vă imaginați că dormeam cu vreun manual sub pernă şi că mâncam caiete la micul dejun. Dar am învățat că atunci când am ceva important de făcut eu nu pot să fac de mântuială, trebuie să fac bine sau măcar să pară foarte bine. Am reuşit această “performanță academică” şi la facultate. Cum zice şi citatul meu preferat “When someone says you can’t do it, do it twice and take pictures.”
*Tabloul cu Leu – zodia mea, my power sign, my power source, my motivation and inspiration
*Hortensiile aferente nu sunt întâmplătoare şi nu au scop pur decorativ. Am ales să le includ pentru că sunt în top 3 flori preferate.
*Diploma de creație – primită în clasa a II-a de la învățătoare, o femeie caldă, un mentor în adevăratul sens al cuvântului, o persoană dragă mie, cu un rol puternic în educația mea, care a ochit în mine o urmă de creativitate încă de pe atunci. Pe vremea aia organizasem o “echipă de majorete” a clasei, coregrafii şi alte nebunii. În alte cuvinte mă uitasem prea mult la desene animate, dar a fost cu folos aparent. Da, cred în continuare că sunt o fire creativă, dar creativitatea este un muschi ce trebuie antrenat în permanență şi încerc să nu ratez nicio ocazie de a face asta.
*Badge-ul de la job: deşi este un job sezonier banal (hostesă de restaurant/server în restaurant – asta am lucrat cât am fost plecată cu W&T la Izaak) m-a învățat mai mult decât aşezarea meselor, cum să fac latte-uri sau cocktailuri la bar. Pe lângă faptul că toată experiența în sine a fost life-changing, m-a maturizat şi m-a făcut să ştiu ce vreau de la viață, aici am cunoscut oameni minunați şi am prieteni din toată lumea, am învățat ce înseamnă lucrul în echipă, faptul că de multe ori trebuie să tratezi cu profesionalism şi cele mai demente situații sau că trebuie să tratezi cu respect pe toată lumea. Asta aşa long-story short. Eram ca o familie, cu bune şi rele, we were in this together!
*Felicitarea cu “Greetings from Montana”: MT este statul unde am lucrat, mai exact în apropiere de Glacier National Park, la Izaak Walton Inn. Un loc în inima munților, liniştit, cu ceva încărcătură istorică şi locomotive vechi transformate în căsuțe ataşate hotelului, pentru pasionații de trenuri (sau de fotografie ‐ încă mă oftic că nu am tras mai multe cadre). Anyhow, revenind: în 2018, ştiind că este ultima vară, i-am rugat pe toți din crew să se semneze cu o urare, un gând sau cu numele, să îi pot lua cu mine în România. Are o încărcătură emoțională foarte mare.
*Nu în ultimul rând: brățara GROW şi cartonaşul pe care îl aveam pe ecusonul din Grow Summer Camp. Am fost implicată în proiect mai bine de jumătate din liceu, în echipa de voluntari pentru organizare. Toată experiența m-a pus în contact cu oameni din toate colțurile lumii, ale țării şi ale Bucureştiului. Mi-am găsit aici cei mai buni prieteni şi m-am găsit pe mine. M-a ajutat enorm să mă dezvolt toată experiența. #Grow #GrowRomania #GrowSummerCamp
Thank you
Este evident că nu trăim în Evul Mediu şi cu siguranță nu toți avem accesul la comori şi artefacte care să ateste aspecte excepționale despre trecut. Deşi tindem să credem că deja a fost spus tot ce putea să fie spus, parcă de fiecare dată ies la suprafață lucruri neştiute şi uite aşa mai punem o cărămidă la istoria lumii.
Sper că nu am ratat nimic. Dacă ai citit până aici dă un like la comentariu să aflu şi eu şi îți super mulțumesc.
Sper că te-a bucurat micul meu patrimoniu şi ocazia de a afla o altă parte din cine sunt.
P.S.: See you soon with more cool stuff on the blog and on my Instagram as well. Sper cât mai curând și pe YouTube așa că nu uita să te abonezi la canalul meu.
